Dictionar

eroticește

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (erotic + -icește)

1. într-un mod erotic, senzual.
 

deviație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déviation, lat. deviatio)

1. abatere față de o direcție normală dată.
2. ~ de sept = deformare a septului nazal.
3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție.
4. ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate.
5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).
6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord.
 

erotolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. érotoloque)

1. specialist în erotologie, studiul științific al sexualității și operelor erotice.
 

erotologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. érotologie)

1. studiul științific al erosului și al operelor erotice (ex. manual de ~).
 

erotoman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. érotomane)

1. (persoană) care suferă de erotomanie, care are obsesii erotice; obsedat sexual; (înv.) erotomaniac.
2. (persoană) care are o nevoie excesivă de raporturi sexuale; (înv.) erotomaniac.
 

idilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)

1. specie a liricii peisagiste și erotice care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică.
2. dragoste curată, naivă, tinerească.
 

onanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. onanisme)

1. ansamblu de practici, în special autoerotice, utilizate pentru a atinge orgasmul în afara coitului normal.
2. masturbație, onanie.