Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (erotic + -icește)
1. într-un mod erotic, senzual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déviation, lat. deviatio)
1. abatere faţă de o direcţie normală dată.
2. ~ de sept = deformare a septului nazal.
3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură şi altă funcţie.
4. ~ sexuală = practicarea relaţiilor erotice între parteneri aparţinând aceluiaşi sex; homosexualitate.
5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).
6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenţa maselor de metal situate la bord.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. érotoloque)
1. specialist în erotologie, studiul științific al sexualității și operelor erotice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. érotologie)
1. studiul ştiinţific al erosului şi al operelor erotice (ex. manual de ~).
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. érotomane)
1. (persoană) care suferă de erotomanie, care are obsesii erotice; obsedat sexual; (înv.) erotomaniac.
2. (persoană) care are o nevoie excesivă de raporturi sexuale; (înv.) erotomaniac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)
1. specie a liricii peisagiste şi erotice care prezintă în chip idealizat viaţa oamenilor de la ţară; bucolică.
2. dragoste curată, naivă, tinerească.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. onanisme)
1. ansamblu de practici, în special autoerotice, utilizate pentru a atinge orgasmul în afara coitului normal.