erudit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. érudit, lat. eruditus)

1. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant.
2. (despre opere științifice) care dovedește erudiție.

erudiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érudition, lat. eruditio)

1. cunoaștere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă.

eruditisim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. eruditissimo)

1. (livr.) foarte erudit.

alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

alexandrinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alexandrinisme)

1. ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice din Alexandria.
2. sistem filozofic al școlii alexandrine.
3. stil ornat, subtil și uneori obscur, propriu poeților greci din epoca alexandrină.
4. caracter rafinat, erudit, subtil și decadent al unei arte, al unei filozofii.

celtist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. celtiste)

1. specialist în celtistică.
2. erudit care se ocupă de limba și istoria celtică.

conceptism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conceptisme)

1. școală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiție, prin abuz de metafore noi și paradoxale și prin cultivarea efectelor surprinzătoare.

doct, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. docte, lat. doctus)

1. învățat, savant, erudit.

enciclopedism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encyclopédisme)

1. caracter enciclopedic; erudiție vastă.
2. (med.) sindrom caracterizat prin tendința de a desfășura o activitate politematică în diverse domenii ale artei și științei.