Dictionar

Eros

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éros /1/, germ. Eros)

1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură.

2. ansamblul dorinţelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido.

3. ansamblul instinctelor de conservare şi perpetuare.

Abundent; copios; numeros

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT copiosus; copiose; abundans

2. FR copieux; abondant; nombreux

3. EN copious; abundant; plentiful

4. DE reichlich; zahlreich

5. RU обильный; многочисленый

6. HU bőséges; számos

Comuneros

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. comuneros)

1. pl. denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.

2. curent de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii.

Megaceros

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mégacéros)

1. mamifer rumegător fosil din familia cerbului, cu coarne late, din epocile glaciare din cuaternar.

Mult; numeros

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT multus

2. FR plusieurs; beaucoup

3. EN many; much

4. DE viel

5. RU мноrочисленный

6. HU sok; számos, nagyszámú

Numeros

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT numerosus

2. FR nombreux

3. EN numerous

4. DE weitläufig; zahlreich

5. RU мноrочисенный ,

6. HU sok, számos, számtalan

Suberos

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT suberosus

2. FR subéreux; liégeux

3. EN suberose; corky

4. DE korkig; korkartig; verkorkt

5. RU пробковый

6. HU parás

Aerodentalgie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerodentalgie)

1. sindrom dureros dentar, la mari înălţimi.

Aerosoloterapie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérosolthérapie)

1. (med.) terapie care constă în administrarea de aerosoli pe căile respiratorii, în general pentru a administra medicamente care vor acționa local asupra căilor respiratorii, pentru a umidifica tractul respirator sau pentru a fluidifica secrețiile bronșice.

Aerostatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.

2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.

Aerostaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostation)

1. ramură a aeronauticii care studiază construcţia şi zborul aerostatelor.

Aerostier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostier)

1. specialist care manevrează un aerostat.

Albigenzi

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (după fr. albigeois)

1. adepţi ai unei secte rigoriste şi antiecleziastice din Franţa în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.