Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escale)
1. staţionare temporară a unei (aero)nave pentru aprovizionare, control, reparaţie, pentru debarcarea sau îmbarcarea călătorilor etc.; (p. ext.) oprire.
2. port, localitate unde se face această oprire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. escaleder)
1. a se căţăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte.
3. (fig.) a înteţi, a creşte, a intensifica, a extinde treptat o acţiune, un conflict.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escalade)
1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (escalada)
1. acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladă.
2. acțiunea de a urca pe ceva (munte, vârf etc.); ascensiune a unui loc înalt și abrupt.
3. trecere prin cățărare sau cu ajutorul altor mijloace peste un obstacol înalt.
4. (înv.) asalt al unei cetăți sau al unui alt loc fortificat, cu ajutorul scărilor.
5. (fig.) o strategie de urcare pe „scara” măsurilor militare sau diplomatice din ce în ce mai serioase.
6. (fig.) extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; (prin ext.) intensificare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (escalada)
1. acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (escalada)
1. (înv.; despre fortificații) asaltat cu ajutorul scărilor.
2. (despre obstacole înalte) trecut.
3. (despre înălțimi abrupte) pe care s-a ajuns prin ascensiune.
4. (despre acțiuni militare) intensificat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. escalator)
1. scară rulantă, cu trepte mişcătoare, care transportă oameni de la un nivel la altul.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. ascensionner)
1. (rar) a face o ascensiune; a escalada, a urca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contremarque)
1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului.
2. (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit.
3. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. engl. de-escalation)
1. reducere (a taxei de scont).
2. (microeconomie) clauză de ~ = articol dintr-un contract care stabilește o scădere a prețului dacă există o scădere a anumitor costuri; este contrară unei clauze de escaladare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escalade)
1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prise)
1. manieră de a prinde adversarul la judo, la catch etc.
2. poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.
3. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă.
4. navă militară sau comercială capturată de la inamic.
5. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia.
6. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu.
7. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație.
8. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă.
9. construcție hidrotehnică pentru captarea apei.
10. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film.
11. dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc.
12. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic.
13. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom.
14. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva.
15. cantitate mică de tutun care se prizează.
16. doză (mică) dintr-un medicament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ramonage)
1. (alp.) escaladare prin interiorul unei formaţii stâncoase.