Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exclusivisme)
1. refuz categoric de a ţine seama de părerile sau ideile altora.
2. caracterul unei persoane exclusive; sectarism.
3. caracterul, însuşirea a ceea ce este exclusiv; exclusivitate.
4. (var.) (înv.) esclusivism, (înv.) exclusivizm.