Dictionar

Rezultate principale (Esență):

Esenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. essence, lat. essentia)

1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă.

2. în ~ = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză.

3. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe.

4. substanță concentrată care, diluată, un produs alimentar.

5. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure.

6. varietate de lemn.


Rezultate secundare (Esență):

Chintesenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quintessence)

1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer şi foc).

2. esenţa, principalul, esenţialul într-o concepţie, într-o doctrină, într-o operă etc.


Esenţar

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. essenziero)

1. recipient pentru prepararea esenţei (de ceai etc.).


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Absint

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.

2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Anisidină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisidine)

1. esenţă aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.


Arheu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe)

1. (fil.) termen care exprimă esenţa tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor şi fiinţelor; forţă vitală; principiu.


Aristotelism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)

1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată generalul există în lucrurile individuale, esenţa există în obiecte şi adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.