OK
X
agnosticism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agnosticisme)
1.
concepție
gnoseologică
care
neagă
posibilitatea
cunoașterii
obiective
a
lumii,
a
esenței
fenomenelor.
apriorism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apriorisme)
1.
concepție
filozofică
idealistă
care
consideră
cunoașterea
esenței
lucrurilor
anterioară
experienței
omului.
calitativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)
1.
(și
adv.)
referitor
la
calitate
(1);
aparținând
esenței,
naturii
lucrurilor.
2.
analiză
~ă
=
determinarea
naturii
chimice
a
unei
substanțe.
complementarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. complémentarisme)
1.
teză
fundamentală
a
empirismului
logic,
constând
în
asocierea,
în
cadrul
aceleiași
concepții,
a
două
metafizici
tradiționale
în
istoria
gnoseologiei,
empirismul
și
logicismul,
prin
reducerea
fenomenului
la
percepții
și
a
esenței
la
termenul
în/prin
care
se
formează
noțiunea.
esențar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. essenziero)
1.
recipient
pentru
prepararea
esenței
(de
ceai
etc.).
fenomen 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phénomène, gr. phainomenon)
1.
manifestarea
exterioară
a
esenței
lucrurilor
și
proceselor.
2.
proces,
transformare,
evoluție
din
natură
și
din
societate.
3.
ceea
ce
surprinde
prin
noutatea
sau
raritatea
sa;
lucru,
întâmplare,
ființă
extraordinară.