esență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. essence, lat. essentia)

1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă.
2. în ~ = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză.
3. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe.
4. substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar.
5. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure.
6. varietate de lemn.

chintesență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quintessence)

1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc).
2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc.

esențar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. essenziero)

1. recipient pentru prepararea esenței (de ceai etc.).

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.

accident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza).
5. s. m. alterație.

andropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. andropathie)

1. (med.) termen care se referă la toate afecțiunile și bolile specifice bărbaților, care sunt în esență boli legate de sistemul reproducător masculin sau legate de disfuncții ale hormonilor masculini.

anisidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisidine)

1. esență aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.

arheu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe)

1. (fil.) termen care exprimă esența tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor și ființelor; forță vitală; principiu.