ester

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ester, germ. Ester)

1. compus chimic rezultat prin acțiunea unui acid carboxil asupra unui alcool, cu eliminare de apă.

cester

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (necunoscută)

1. (plutărit) funie groasă cu care se leagă pluta de cazic (țăruș de lemn situat pe malul apei).

chester

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chester)

1. brânză fermentată ca o pastă tare, din Anglia.

diester

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diester)

1. corp chimic care posedă două funcții ester.

esterază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estérase)

1. enzimă care produce hidroliza esterilor.

esterifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. estérifier)

1. a transforma în ester prin reacția reversibilă dintre un acid carboxilic și un alcool.

esterificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. estérification)

1. transformare în ester.
2. reacție chimică care produce ester și apă, dintr-un alcool și un acid carboxilic.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.

acetat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétate)

1. sare sau ester al acidului acetic.

acetilceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza.

acetobutirat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acétobutyrate)

1. (chimie) un amestec de acetat și butirat.
2. (chimie) ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc.