Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ester, germ. Ester)
1. compus chimic rezultat prin acţiunea unui acid carboxil asupra unui alcool, cu eliminare de apă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (necunoscută)
1. (plutărit) funie groasă cu care se leagă pluta de cazic (țăruș de lemn situat pe malul apei).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chester)
1. brânză fermentată ca o pastă tare, din Anglia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diester)
1. corp chimic care posedă două funcţii ester.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. estérase)
1. enzimă care produce hidroliza esterilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. estérifier)
1. a transforma în ester prin reacţia reversibilă dintre un acid carboxilic şi un alcool.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. estérification)
1. transformare în ester.
2. reacție chimică care produce ester și apă, dintr-un alcool și un acid carboxilic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. accelerando)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélération, lat. acceleratio)
1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétate)
1. sare sau ester al acidului acetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)
1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acétobutyrate)
1. (chimie) un amestec de acetat și butirat.
2. (chimie) ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc.