Dictionar

ester

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ester, germ. Ester)

1. compus chimic rezultat prin acțiunea unui acid carboxil asupra unui alcool, cu eliminare de apă.
 

cester

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (necunoscută)

1. (plutărit) funie groasă cu care se leagă pluta de cazic (țăruș de lemn situat pe malul apei).
 

chester

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chester)

1. brânză fermentată ca o pastă tare, din Anglia.
 

diester

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diester)

1. corp chimic care posedă două funcții ester.
 

esterază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estérase)

1. enzimă care produce hidroliza esterilor.
 

esterifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. estérifier)

1. a transforma în ester prin reacția reversibilă dintre un acid carboxilic și un alcool.
 

esterificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. estérification)

1. transformare în ester.
2. reacție chimică care produce ester și apă, dintr-un alcool și un acid carboxilic.
 
 
 

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.
 

acetat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétate)

1. sare sau ester al acidului acetic.
 

acetilceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza.