Dictionar

estimat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (estima)

1. valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi, în caz de erori; estimație.
 

estimat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (estima)

1. căruia i s-a determinat valoarea.
2. (despre o mărime, cantitate etc.) calculat cu aproximație.
3. (navig.; sintagmă) punct ~ = punct în care se află o navă, calculat prin estimă.
4. (sintagmă) navigație ~ă = navigație care folosește estima ca procedeu de orientare și deteminare a poziției unei nave.
 

estimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estimation, lat. aestimatio)

1. estimare.
2. teoria ~țiilor = capitol al statisticii matematice care studiază estimațiile.
 

estimativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimatif)

1. care constituie o estimare; determinat prin estimare; estimatoriu.
 

estimator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. estimatore)

1. persoană calificată care efectuează estimări.
 

estimatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimatoire)

1. care vizează să estimeze ceva; care conține o estimare; estimativ.
2. care se referă la estimare, la actul de a estima, de a determina valoarea, prețul unui bun sau obiect; care se referă la faptul de a evalua un număr, o mărime, o calitate; estimativ.
 

apreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciatif)

1. care conține sau exprimă o apreciere; care marchează o apreciere; estimativ.
 

estimabil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimable)

1. care poate fi estimat.
 

estimat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (estima)

1. valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi, în caz de erori; estimație.
 

estimativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimatif)

1. care constituie o estimare; determinat prin estimare; estimatoriu.
 

estimatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimatoire)

1. care vizează să estimeze ceva; care conține o estimare; estimativ.
2. care se referă la estimare, la actul de a estima, de a determina valoarea, prețul unui bun sau obiect; care se referă la faptul de a evalua un număr, o mărime, o calitate; estimativ.
 

estimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estimation, lat. aestimatio)

1. estimare.
2. teoria ~țiilor = capitol al statisticii matematice care studiază estimațiile.