Rezultate principale (Etajeră):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étagère)
1. mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapune şi pe care se ţin mai ales cărţi.
Rezultate secundare (Etajeră):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stellage)
1. piesă de mobilier formată din rafturi suprapuse, pe care se aşază cărţi sau alte obiecte; etajeră.
2. schelet metalic care susţine aparate, instrumente şi dispozitive, o instalaţie electrică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. tournant/e/)
1. adj. care se rotește în jurul unui ax vertical central; rotitor.
2. ușă ~ă = ușă cu mai multe aripi care se rotesc în jurul unui ax vertical; placă ~ă = placă rotitoare prevăzută cu șine, în depouri și ateliere, care permite locomotivelor și vagoanelor întoarcerea sau trecerea de pe o linie pe alta.
3. s. f. 1. mișcare circulară, înconjur, rotire.
4. loc unde cotește un drum, o pistă de atletism; cotitură.
5. mică etajeră pentru cărți care se învârtește în jurul unui ax central.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. jardinière)
1. etajeră de lemn sau suport de metal pe care se țin ghivece cu plante ornamentale.
2. cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub fereastră sau pe balcoane.
3. (gastron.) fel de mâncare care este compus dintr-un amestec de legume și servit adesea drept garnitură la preparatele de carne.