Dictionar

etan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthane)

1. gaz combustibil, incolor și inodor, hidrocarbură aciclică saturată, în gazele de sondă și de rafinărie.
 

cetan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cétane)

1. carbură de hidrogen saturat.
 

cloretan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chloréthane)

1. (chimie) derivat monoclorurat al etanului, întrebuințat ca anestezic, la fabricarea tetraetil-plumbului, ca solvent pentru rășini et cetera; clorură de etil.
 

clormetan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorméthane)

1. gaz incolor, inflamabil, agent frigorific, dizolvant și anestezic local; clorură de metil.
 

diclormetan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dichlorométhane)

1. (chimie) compus organoclorat care, la temperatura ambiantă, se prezintă ca un lichid incolor și volatil, emițând un miros dulceag (utilizat pe scară largă ca solvent); clorură de metilen.
 

etanoic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthanoïque)

1. acid ~ = acid acetic.
 

etanol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. éthanol)

1. (chimie) alcool care posedă următoarea formulă semi-dezvoltată: CH3-CH2-OH și care este principalul alcool găsit în băuturile alcoolice; alcool etilic.
 

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
 

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.
 

affrettando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

amator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. amateur, lat. amator)

1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva.
2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant.
 

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.