Dictionar

cloretan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chloréthane)

1. (chimie) derivat monoclorurat al etanului, întrebuințat ca anestezic, la fabricarea tetraetil-plumbului, ca solvent pentru rășini et cetera; clorură de etil.
 

nitrometan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nitrométhane)

1. nitroderivat al metanului, lichid uleios, incolor, folosit în unele sinteze organice.
 

triclormetan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. trichlormétane)

1. (chimie) derivat triclor al metanului (CHCl3), lichid, incolor, volatil, cu miros caracteristic, utilizat ca anestezic și ca solvent; cloroform.