autoetanșare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. auto-étanchement)

1. realizare a impermeabilității unui dig datorită proprietăților materialului de construcție.

complex, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complexe, lat. complexus)

1. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc.
2. (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar.
3. s. n. întreg format din mai multe elemente.
4. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive).
5. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate.
6. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă.
7. ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii.

garnitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garniture)

1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament.
2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură.
3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja.
4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet.
5. totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini.
6. echipă (completă).
7. ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren.
8. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele.
9. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ.
10. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite.

manșetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manchette, germ. Manschette)

1. capăt (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești, al pantalonilor etc.
2. garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, din piele sau din cauciuc.
3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.).
4. indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cu datele necesare identificării periodicului respectiv.
5. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care tratează aceeași temă; spațiul rezervat.
6. (scrimă) lovitură dată cu antebrațul.

mască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața.
2. față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura.
3. a-și scoate (sau a-și lepăda) ~a = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față.
4. persoană mascată.
5. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională.
6. înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală.
7. (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals.
8. machiaj.
9. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului.
10. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort.
11. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc.
12. dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție.
13. (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date.
14. ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.
15. (la baraje) ecran de etanșare.
16. cașeu.
17. adăpost individual pe câmpul de luptă.

presgarnitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. presse-garniture)

1. garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini; presetupă.

segment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment)

1. s. n. porțiune dintr-o figură, dintr-un corp.
2. (mat.) ~ de cerc = porțiune dintr-un cerc între o coardă și un arc subîntins.
3. fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare.
4. (mat.) parte a unui organ, a unui membru între două articulații succesive.
5. (inform.) suită de informații, de lungime variabilă, definită în cadrul unui program.
6. s. m. garnitură metalică a unui piston, de formă inelară, la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindru.