etanșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. étancher)

1. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza.

casetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cassette, it. cassetta)

1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc.
2. cutie pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc.
3. cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc.
4. cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, într-un casetofon.
5. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton; cheson (5).
6. text tipărit încadrat într-un chenar.
7. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații.
8. partea metalică a unei proteze dentare.

complex, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complexe, lat. complexus)

1. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc.
2. (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar.
3. s. n. întreg format din mai multe elemente.
4. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive).
5. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate.
6. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă.
7. ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii.

ecluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.

etanșeiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. étancher)

1. a face etanș un recipient, o cameră et cetera; a închide ermetic interstițiile; a etanșa.

garnitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garniture)

1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament.
2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură.
3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja.
4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet.
5. totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini.
6. echipă (completă).
7. ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren.
8. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele.
9. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ.
10. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite.

manșetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manchette, germ. Manschette)

1. capăt (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești, al pantalonilor etc.
2. garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, din piele sau din cauciuc.
3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.).
4. indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cu datele necesare identificării periodicului respectiv.
5. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care tratează aceeași temă; spațiul rezervat.
6. (scrimă) lovitură dată cu antebrațul.