Dictionar

Efectivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effectivisme)

1. concepție proprie unui grup de matematicieni francezi, precursori ai intuiționismului, care susțin că, pentru a fi eficiente, valabile, obiectele matematice nu trebuie definite doar prin axiome, prin caracteristicile lor abstracte, ci definiția lor trebuie indice etapele prin care se ajunge la ele.


Etaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étage)

1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat.

2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul.

3. (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele.

4. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice.

5. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine.


Manşă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manche)

1. fiecare dintre etapele succesive ale unei oribe sau competiţii sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărţi etc.


Ortofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthophytes)

1. plante care prezintă o dezvoltare normală.

2. plante care, în dezvoltarea lor ontogenetică, parcurg toate etapele ciclului evolutiv.


Program

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. programme, germ. Programm)

1. plan de activitate cuprinzând etapele propuse pentru o anumită perioadă; desfășurarea activității după un anumit plan.

2. orar.

3. foaie de hârtie, broșură care prezintă amănunte în legătură cu un spectacol; ordinea în care se desfășoară o emisiune de radio și tv.

4. expunere scrisă a principiilor, a țelurilor urmărite și a mijloacelor preconizate pentru realizarea lor ale unui partid politic, ale unei organizații, ale unui guvern.

5. (inform.) ansamblu de instrucțiuni codate necesare unui calculator, unei operații automate.


Stadiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium)

1. fiecare dintre fazele unei evoluții, care se succed într-o ordine în general cunoscută și imuabilă, care sunt caracterizate de fenomene notorii; etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază.

2. (embriologie) fiecare dintre etapele diviziunii celulare și dezvoltării fetale.

3. (botanică) etapa ciclului de dezvoltare a unei plante.

4. (geologie) fiecare dintre stările succesive ale unui sol sau ale unei roci.

5. (medicină) fiecare fază sau perioadă a unei febre intermitente.

6. (medicină) perioadă în cursul unei boli caracterizată prin apariția unor simptome și semne clinice specifice.

7. (la Freud) fiecare dintre fazele evoluției libidinale a copilului către maturitatea sexuală.

8. (zoologie) fază particulară a dezvoltării animalelor.

9. (antic.) veche unitate de măsură pentru lungime, care variază în funcție de locație, având 600 de picioare grecești în medie, sau aproximativ 185 de metri.

10. distanță care corespunde unui stadion; stadie, (prin ext.) stadion.

11. (var.) (înv.) stadium.