Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. ätherische, it. eterico)
1. fluid şi curat ca eterul, cu proprietăţile eterului.
2. ulei ~ = substanţă uleioasă, volatilă, cu miros puternic, extrasă din plante, folosită în industria parfumurilor, în farmacie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétone)
1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anethol)
1. component principal al uleiului eteric din frunzele de piper şi din rădăcinile unor plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anis, lat. anisum)
1. plantă aromatică din familia umbeliferelor, din Orient, cu flori mici, albe, conţinând ulei eteric; anason, anison.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cumène)
1. lichid aromatic în uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din răşina coniferelor şi din petrol, folosit în parfumerie şi ca solvent pentru lacuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coriandre, gr. koriandron)
1. plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe sau roz, şi fructe globuloase, bogate în uleiuri eterice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éthériser)
2. tr., refl. (poet.) a căpăta un caracter eteric, a deveni pur, diafan.