Dictionar

Rezultate secundare (Etern,):

Etern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aeternus)

1. (şi adv.) care nu are limite în timp; veşnic, nepieritor.


Eternamente

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (cf. lat. eternamente, it. eternamente)

1. pentru eternitate, pentru totdeauna; veșnic.


Eternit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Eternit)

1. (construcții) marcă înregistrată de azbociment, brevet depus de austriacul Ludwig Hatschek în 1900.


Eternitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éternité, lat. aeternitas)

1. faptul, însuşirea de a fi etern; veşnicie.


Eterniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éterniser)

1. tr. a face dureze la infinit.

2. refl. a rămâne pentru posteritate.


Eternizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. eterniza)

1. care a devenit etern.

2. care durează la nesfârșit; care trăiește veșnic în amintirea oamenilor.

3. (despre o stare, durata unei acțiuni) care este prelungit în timp; tărăgănat.


Azbociment

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. asboţement, n. com.)

1. material rezistent dintr-un amestec de azbest şi ciment, folosit la fabricarea de plăci, tuburi etc.; eternit.


Eon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éon, gr. aion, eternitate).

1. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor.


Eternitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éternité, lat. aeternitas)

1. faptul, însuşirea de a fi etern; veşnicie.


Imuabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immuable)

1. care nu se schimbă niciodată; constant, permanent, etern; imutabil.


Imutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. immutable, lat. immutabilis)

1. care nu se schimbă; care nu este supus schimbării, vorbind despre lucruri eterne; imuabil.

2. (antonim) mutabil.


In aeternum

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. in aeternum)

1. pentru eternitate, pentru totdeauna.