Rezultate secundare (Etern,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aeternus)
1. (şi adv.) care nu are limite în timp; veşnic, nepieritor.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (cf. lat. eternamente, it. eternamente)
1. pentru eternitate, pentru totdeauna; veșnic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Eternit)
1. (construcții) marcă înregistrată de azbociment, brevet depus de austriacul Ludwig Hatschek în 1900.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éternité, lat. aeternitas)
1. faptul, însuşirea de a fi etern; veşnicie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éterniser)
1. tr. a face să dureze la infinit.
2. refl. a rămâne pentru posteritate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. eterniza)
2. care durează la nesfârșit; care trăiește veșnic în amintirea oamenilor.
3. (despre o stare, durata unei acțiuni) care este prelungit în timp; tărăgănat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. asboţement, n. com.)
1. material rezistent dintr-un amestec de azbest şi ciment, folosit la fabricarea de plăci, tuburi etc.; eternit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éon, gr. aion, eternitate).
1. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éternité, lat. aeternitas)
1. faptul, însuşirea de a fi etern; veşnicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immuable)
1. care nu se schimbă niciodată; constant, permanent, etern; imutabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. immutable, lat. immutabilis)
1. care nu se schimbă; care nu este supus schimbării, vorbind despre lucruri eterne; imuabil.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. in aeternum)
1. pentru eternitate, pentru totdeauna.