Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. étiqueter)
3. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étiquette)
1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc.
2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva.
3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucțiune în programul unui calculator; marcă.
4. ceremonial uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc.
5. reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politețe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. porte-étiquette)
1. ramă de metal, pe capacul unui sertar, cu o etichetă privind conţinutul sertarului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. autocollant)
1. I. care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit; autoadeziv.
2. II. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită; autoadeziv.
3. vinietă cu o față acoperită cu o substanță adezivă; autoadeziv.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. cataloguer)
1. a înregistra într-un catalog; (înv.) a catalogiza.
2. a enumera lucruri sau oameni într-o anumită ordine.
3. (fig.) (depr.) a clasifica o persoană într-o anumită categorie sau în funcție de prejudecăți; a eticheta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courtoisie)
1. politeţe; amabilitate, etichetă, curtenie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. étiqueter)
3. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formalité)
1. formă, regulă care trebuie respectată la îndeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate.
2. ceremonie, etichetă impusă de uzanţe, de politeţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. porte-étiquette)
1. ramă de metal, pe capacul unui sertar, cu o etichetă privind conţinutul sertarului.