Dictionar

Rezultate principale (Etil.):

Etil

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. éthyle)

1. (chimie) radical organic monovalent cu formula C2H5-, derivat din etan, care se găsește într-un număr mare de compuși organici.


Rezultate secundare (Etil.):

Acetil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétyle)

1. radical organic monovalent, din acidul acetic.


Etila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (etil)

1. a efectua o etilare.


Etilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (etila)

1. introducere a unui radical etil într-o moleculă organică; etilaţie.

2. tratare cu etil fluid a unei benzine, pentru a-i îmbunătăţi cifra octanică.


Etilaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éthylation)

1. proces chimic care implică introducerea unui radical etil (CH3-CH2) într-o moleculă, prin înlocuirea unui atom de hidrogen; etilare.


Etilenă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éthylène)

1. (chimie) hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră și inflamabilă, cu formula structurală restrânsă H2C=CH2, cea mai simplă dintre alchene; etenă.

2. (var.) etilen, etilină.


Etilendiamidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éthylène-diamide)

1. cea mai simplă diamidă alifatică solubilă în apă, având caracter bazic.


Acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.

2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.


Acetifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acétifer)

1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.


Acetilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.


Acetilenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétylénique)

1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.

2. hidrocarburi ~ce = alchine.


Acetilsalicilic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.


Acetilură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétylure)

1. (chimie) derivat al acetilenei cu un metal.

2. (chimie) ~ de calciu = carbid.