Dictionar

Rezultate principale (Etilenă.):

Etilenă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éthylène)

1. (chimie) hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră și inflamabilă, cu formula structurală restrânsă H2C=CH2, cea mai simplă dintre alchene; etenă.

2. (var.) etilen, etilină.


Rezultate secundare (Etilenă.):

Acetilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.


Oxiacetilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oxyacétylène)

1. combinaţie a acetilenei cu oxigen.


Polietilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polyéthylène)

1. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante şi a unor obiecte de uz casnic sau industrial.


Tricloretilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trichloréthylène)

1. lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic, în stare de vapori, folosit ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc.


Acetilenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétylénique)

1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.

2. hidrocarburi ~ce = alchine.


Etenă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. éthène)

1. (chimie) hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră, inflamabilă, obţinută prin deshidratarea alcoolului de către acidul sulfuric; etilenă.


Oxiacetilenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oxyacétylénique)

1. referitor la oxiacetilenă.

2. sudură = procedeu de sudură cu flacăra întreţinută de oxigen şi acetilenă.