Dictionar

etilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éthylique)

1. care conţine etil.
2. alcool ~ = alcool (2).
 

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
 

acetifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acétifer)

1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.
 

acrilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrylique)

1. acid ~ = acid etilic obţinut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înţepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

anisol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisole)

1. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent.
 

carbinol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbinol)

1. alcool metilic, denumire pentru alcoolii secundari şi terţiari.