Dictionar

Rezultate secundare (Etnică):

Comunitarism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (comunitar + -ism, cf. fr. communautarisme)

1. caracter comunitar.

2. doctrină care vizează organizarea societății sub formă de comunități de persoane care împărtășesc aceeași identitate culturală, etnică sau religioasă.


ETN(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. ethn/o/-, cf. gr. ethnos)

1. „popor, comunitate etnică, rasă”.


Etnarhie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnarchie)

1. provincie a Imperiului Roman, Bizantin sau Otoman având o anumită comunitate etnică.


Etnie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnie)

1. unitate etnică, determinată în timp şi spaţiu, cu trăsături de civilizaţie şi cultură (limbă, tradiţii etc.) comune.


Etnogeografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + geografie)

1. disciplină care studiază influenţa reciprocă dintre mediul geografic şi comunitatea etnică.


Oicumena

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Oikumene, gr. oikoumene)

1. spaţiul populat al suprafeţei terestre.

2. teritoriu în care primii oameni s-au aşezat, întemeindu-şi o viaţă organizată; (p. ext.) teritoriu în care o comunitate etnică îşi construieşte aşezări stabile.