Rezultate secundare (Etnic,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ethnique, lat. ethnicus)
1. referitor la apartenenţa la un popor, la formele de cultură şi de civilizaţie specifice unui popor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnicisme)
1. etnicitate.
2. tendinţă a unor grupări literare româneşti de la începutul sec. XX de a subordona aspectele etice şi estetice celor etnice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ethniciste)
1. referitor la etnicism, o doctrină bazată pe existenţa şi apărarea grupurilor etnice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etnic + -itate)
1. ansamblu de caractere ale unei unităţi etnice; etnicism (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)
2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.
3. acţiune din care rezultă un profit.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (afro1- + americanistică)
1. disciplină care studiază civilizaţia şi cultura americană, de influenţe etnice africane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aulique, lat. aulicus)
1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autochtonisme)
2. concepţie social-politică ce exagerează caracteristicile particular-etnice ale unei populaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calligraphe)
1. cel care are scrisul frumos; cel care se îndeletniceşte cu copiatul artistic de cărţi şi manuscrise.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (comunitar + -ism, cf. fr. communautarisme)
2. doctrină care vizează organizarea societății sub formă de comunități de persoane care împărtășesc aceeași identitate culturală, etnică sau religioasă.