Parte de vorbire: s.n.
Origine: (comunitar + -ism, cf. fr. communautarisme)
2. doctrină care vizează organizarea societății sub formă de comunități de persoane care împărtășesc aceeași identitate culturală, etnică sau religioasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éradication)
1. acțiunea de a eradica și rezultatul ei; acțiunea de a dezrădăcina, de a extirpa complet (ceva); suprimare definitivă; eradicare.
2. (în part.) eliminarea completă a unei specii de animale dăunătoare.
3. (med.) îndepărtarea completă a unui organ, tumoră, leziune et cetera; înlăturare completă a unei boli, a unei epidemii etc.
4. (conflicte etnice) exterminare sau epurare etnică.
5. (var.) (înv.) eradicațiune.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ethn/o/-, cf. gr. ethnos)
1. „popor, comunitate etnică, rasă”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnarchie)
1. provincie a Imperiului Roman, Bizantin sau Otoman având o anumită comunitate etnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnie)
1. unitate etnică, determinată în timp şi spaţiu, cu trăsături de civilizaţie şi cultură (limbă, tradiţii etc.) comune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (etno- + geografie)
1. disciplină care studiază influenţa reciprocă dintre mediul geografic şi comunitatea etnică; geografie etnografică.