Dictionar

etravă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étrave)

1. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră.
 

contraetravă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-étrave)

1. piesă a osaturii la navele din lemn care dublează fața interioară a etravei, pentru consolidare.
 

carbon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbone)

1. metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc.
2. hârtie-~ = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo.
 

cvadrivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quadrivalent, lat. quadrivalens)

1. cu patru cromozomi omologi în cursul meiozei.
2. tetravalent.
 

deadwood

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. deadwood)

1. legătură la proră și la pupă între etravă și, respectiv, etambou și chilă.
 

elansa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. élancer)

1. refl. a se avânta, a năzui (spre).
2. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zveltețe.
 

ghirlandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guyrlande, it. ghirlanda)

1. împletitură de frunze sau de flori în formă de lanț sau de cunună; ornament de această formă, în arhitectură sau în artele decorative.
2. (mar.) înfășurări ale unei parâme, la anumite distanțe, pentru a-i menține forma.
3. ansamblu de piese de legătură în formă de V, care îmbină etrava cu bordajul.
 

stanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stannique)

1. (despre compuși ai staniului) care conține staniu tetravalent.