OK
X
european, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. européen)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Europa.
2.
adj.
care
aparține
Europei;
referitor
la
comunitatea
ecomonică
și
politică
a
Europei
unificate.
europeanism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. européanisme)
1.
caracter
european,
gust
pentru
ceea
ce
este
european.
2.
poziție
politică
favorabilă
unificării
Europei.
3.
cuvânt
sau
expresie
împrumutată
dintr-o
limbă
europeană
și
folosită
într-o
altă
limbă
neeuropeană,
fără
a
fi
încă
bine
integrată
în
vocabularul
acesteia.
4.
(sinonime)
europeism,
europenism.
5.
(antonim)
eurofobie.
afgan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. afghan)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Afganistan.
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
de
afgani.
3.
s.
m.
câine
de
companie
decorativ,
de
origine
afgană.
airbus
Parte de vorbire:
I. s.n., II. s. propriu
Etimologie: (fr., engl. airbus)
1.
I.
avion
cu
reacție
subsonic,
mai
ales
unul
cu
corp
larg;
aerobuz.
2.
(transport)
aeronavă
fabricată
de
compania
Airbus.
3.
II.
companie
europeană
constructoare
de
avioane.
albanez, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Albania.
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
în
Albania.
bengalez, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (Bengal + -ez)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Bengal.
2.
adj.
care
aparține
bengalezilor,
popor
indo-european
din
regiunea
cursului
inferior
al
Gangelui.
breton, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. breton)
1.
adj.,
s.m.f.
(locuitor)
din
Bretagne
(Franța).
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
din
familia
celtică,
vorbită
de
bretoni.
centum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. centum)
1.
limbă
~
=
limbă
indo-europeană
care
a
păstrat
în
evoluția
ei
sunetele
g
și
k
nealterate
înaintea
vocalelor
e
și
i
(greaca,
latina,
celtica,
germanica).