Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. européanisme)
1. caracter european, gust pentru ceea ce este european.
2. poziție politică favorabilă unificării Europei.
3. cuvânt sau expresie împrumutată dintr-o limbă europeană și folosită într-o altă limbă neeuropeană, fără a fi încă bine integrată în vocabularul acesteia.
4. (sinonime) europeism, europenism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. europeismo)
2. atitudine favorabilă unităţii europene.
3. mişcare care tinde să formeze o unitate europeană.
4. formă lingvistică proprie limbilor europene; europeanism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. européaniste)
1. I. legat de europeanismul politic.
2. califică pe oricine apără europeanismul.
3. II. adept al europeanismului.
4. persoană care apără europeanismul.