Rezultate secundare (Europene):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aryen)
2. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baltique, germ. baltisch)
1. care aparţine Mării Baltice şi regiunilor învecinate; balt.
2. limbi ~ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona şi lituaniana.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caucasien)
1. (locuitor) din Caucaz.
2. (s. f.; pl.) limbi indo-europene şi altaice vorbite de populaţiile din munţii Caucaz.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. celtique, lat. celticus)
1. referitor la celţi, al celţilor.
2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza şi bretona) vorbite de celţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communautaire)
1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.
2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.
3. care aparține pieței comune europene.