evacuare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (evacua)

1. acțiunea de a evacua.
2. eliminare a conținutului unui organ sau a unei formații patologice.
3. fază din ciclul motoarelor cu ardere internă, sau al turbinelor cu gaze, în care gazele sunt evacuate după ce au efectuat lucrul mecanic; purgare.

golire; evacuare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT evacuatio
2. FR vidage
3. EN discharge; emptying
4. DE Entleerung
5. RU опорожнение
6. HU kiürítés, kiüresítés; eltávolítás, levezetés

abcedografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer.

anoproctie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ano- + -proctie)

1. (med.) anus artificial, deschidere chirurgicală care face posibilă evacuarea scaunelor.

aspermatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspermatisme)

1. imposibilitate de producere și evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa seminței bărbătești.

baleiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.

broșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broche)

1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la mașina de broșat.

carminativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. carminatif)

1. (medicament) care favorizează evacuarea gazelor din intestin și calmează durerile intestinale.