Rezultate principale (Evacuare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (evacua)
2. eliminare a conţinutului unui organ sau a unei formaţii patologice.
3. fază din ciclul motoarelor cu ardere internă, sau al turbinelor cu gaze, în care gazele sunt evacuate după ce au efectuat lucrul mecanic; purgare.
Rezultate secundare (Evacuare):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN discharge; emptying
4. DE Entleerung
5. RU опорожнение
6. HU kiürítés, kiüresítés; eltávolítás, levezetés
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)
1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ano- + -proctie)
1. (med.) anus artificial, deschidere chirurgicală care face posibilă evacuarea scaunelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspermatisme)
1. imposibilitate de producere şi evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa seminţei bărbăteşti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balayage)
1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeţei ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forţată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broche)
1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la maşina de broşat.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. carminatif)
1. (medicament) care favorizează evacuarea gazelor din intestin și calmează durerile intestinale.