Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. évaluer)
1. a stabili valoarea aproximativă a unui bun, a unui lucru etc.; a aprecia, a estima.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Einschätzung; Abschätzung
6. HU értékelés, becslés
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + evalua)
1. refl. a-şi evalua propriile merite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévaluer)
1. a reduce cursul de schimb (al unei monede) față de o monedă de referință.
2. a diminua legal valoarea unei monede.
3. a deprecia, a face ca ceva să-și piardă valoarea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évaluable)
1. care poate fi evaluat; estimabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (evalua + -re)
1. acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire.
2. valoarea rezultată din estimare.
3. (d. lucrări, teste etc.) notare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (evalua + -tiv)
1. care are valoare de evaluare.
2. referitor la valoarea unui lucru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évaluateur)
1. expert autorizat pentru a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acetimètre)
1. instrument pentru măsurarea tăriei oţetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)
1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ante- + deviz)
1. document cuprinzând evaluarea prealabilă a costului unei construcţii proiectate; antecalculație.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apprécier, lat. appretiare)
1. a stabili valoarea, a evalua, a estima.
2. a preţui, a stima (pe cineva).
3. a socoti, a considera (că).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. approximation, lat. aproximatio)
1. evaluare aproximativă a unei situaţii.
2. diferenţa dintre valoarea exactă a unei mărimi şi o valoare apropiată de aceasta, obţinută printr-o operaţie de aproximare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arpentage)
1. întocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de măsurat lungimi.
2. tehnica măsurării şi evaluării suprafeţelor de teren.