Dictionar

evaluativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (evalua + -tiv)

1. care are valoare de evaluare.
2. referitor la valoarea unui lucru.
3. referitor la o evaluare.
 

evaluator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évaluateur)

1. expert autorizat pentru a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect.
 

apreciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciable)

1. care poate fi apreciat, care poate fi perceput de simțuri.
2. destul de mare, considerabil.
3. care poate fi evaluat, cuantificat; evaluabil.
4. (antonime) inapreciabil, neapreciabil.
 

contabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. contabilità, fr. comptabilité)

1. știință care studiază evidența contabilă.
2. determinarea detaliată a cheltuielilor și încasărilor de debite și credite.
3. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi; evidență contabilă.
4. serviciul responsabil cu întocmirea conturilor; secție, birou într-o unitate economică unde se face evidența contabilă.
5. (prin ext.) determinarea detaliată a lucrurilor care nu sunt evaluate în bani; numărătoare exactă.
6. (var.) comptabilitate.
 

cuantificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quantifiable)

1. care poate fi cuantificat, măsurat, cifrat (evaluat în cifre).
 

evaluabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évaluable)

1. care poate fi evaluat; estimabil.
 

inapreciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inappréciable)

1. imposibil de evaluat, de estimat; care nu poate fi apreciat, măsurat; neapreciabil.
2. care nu poate fi îndeajuns de prețuit; de neprețuit, foarte valoros; neapreciabil.
3. (antonim) apreciabil.
 

incalculabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incalculable)

1. care nu poate fi calculat; necalculabil.
2. (prin ext.) a cărui importanță, foarte mare, este imposibil de evaluat; imens, considerabil.
3. care are implicații complexe, nebănuite.
4. (antonim) calculabil.