Dictionar

Rezultate principale (Evantai,):

Evantai

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éventail)

1. obiect (semicircular) din hârtie, pene etc., cu care îşi fac vânt femeile.

2. în ~ = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc.

3. (fig.) ansamblu de lucrări diverse ale aceleiaşi categorii.


Rezultate secundare (Evantai,):

Ambitus

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).

2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).


Digitat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. digité)

1. decupat în formă de degete.

2. (despre frunze) cu foliolele dispuse în evantai, ca degetele mâinii.


Efluviu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effluve, lat. effluvium)

1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.

2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.

3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.

4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.


Flabel

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. flabellum)

1. (ant.) evantai mare din pene pe care îl purta un sclav.


Flabelat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flabellé)

1. dispus în evantai (ca frunzele de palmier); flabeliform.


Flabeliform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flabelliforme)

1. adj. în formă de evantai.

2. s. n. (arhit.) ornament cu frunzele dispuse în evantai.