Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éventail)
1. obiect (semicircular) din hârtie, pene etc., cu care îşi fac vânt femeile.
2. în ~ = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc.
3. (fig.) ansamblu de lucrări diverse ale aceleiaşi categorii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agestre)
1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ambitus, lat. ambitus)
1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. digité)
1. decupat în formă de degete.
2. (despre frunze) cu foliolele dispuse în evantai, ca degetele mâinii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effluve, lat. effluvium)
1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.
2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.
3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.
4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. flabellum)
1. (ant.) evantai mare din pene pe care îl purta un sclav.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flabellé)
1. dispus în evantai (ca frunzele de palmier); flabeliform.