Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

bitern

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bittern)

1. apă curată rezultată din evaporarea apei de mare la obținerea sării marine.
 

evaporator, -oare 2

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (evapora + -tor)

1. muncitor care lucrează la vaporizator, aparat care servește la concentrarea soluțiilor prin evaporare.
 

evaporator 3, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évaporatoire)

1. care provoacă evaporarea.
 

evaporație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. évaporation)

1. acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei; evaporare.
2. transformarea mai mult sau mai puțin lentă a unui lichid în vapori.
3. (prin metonimie) vaporii care se formează la suprafața unui lichid, a unui corp solid.
4. eliminare sub formă de vapori a lichidului unui corp; emanație.
5. (var.) (înv.) evaporațiune.
 

evaporit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évaporite)

1. rocă sedimentară (sare gemă, ghips etc.) care se formează prin evaporarea apei de mare (dintr-o lagună).