Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évasé)
2. (despre fuste, pantaloni) cu partea de jos mai largă; în formă de trapez.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anaglyphisch)
1. se referă la o imprimare în relief destinată nevăzătorilor; anagliptic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anaglyptique)
1. imprimat în relief (pentru nevăzători); anaglific.
Parte de vorbire: s.
Origine: (Braille + -gramă)
1. comunicare transmisă pentru nevăzători în sistemul Braille.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassis)
1. rigolă pavată, largă şi evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cécogramme)
1. scrisoare în alfabetul Braille pentru nevăzători, expediată prin poştă.