Evidenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza)

1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident.

2. a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia.

3. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc.

---

Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.

---

Accentua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accentuer)

1. tr. a scoate în evidenţă prin accent.

2. (fig.) a reliefa, a sublinia.

3. refl. (fig.) a se mări, a creşte treptat.

---

Accentuaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accentuation)

1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.

2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.

3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.

---

Alfabetar

Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.

2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.

---

Aparenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apparence, lat. apparentia)

1. înfăţişare, manifestare exterioară evidentă, uneori înşelătoare.

2. în ~ = la prima vedere.

---

Arneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arnèse)

1. figură de stil prin care se scot în evidenţă însuşiri legate de o anumită calitate omenească.

---