Rezultate principale (Evidenţia,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (evidenţă + -ia)
1. refl., tr. a (se) distinge, a (se) remarca.
2. tr. a sublinia, a pune în evidenţă.
3. a recunoaşte oficial meritele în muncă ale cuiva.
Rezultate secundare (Evidenţia,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + evidenţia)
1. refl. a se evidenţia pe sine însuşi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (evidenţia)
1. (cel) care s-a remarcat (în muncă); căruia i s-au recunoscut oficial meritele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affirmer, lat. affirmare)
1. tr. a susţine, a declara categoric, ferm.
2. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apophantique, gr. apophantikos)
1. (log.) care evidenţiază existenţa unui raport printr-o afirmaţie sau negaţie cu privire la ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + evidenţia)
1. refl. a se evidenţia pe sine însuşi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. célébration)
1. acțiunea de a celebra; ceremonie în care un eveniment important din viața unui grup, unei persoane etc. este evidențiat, sărbătorit; celebrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. comparatio, după fr. comparaison)
1. stabilire a asemănărilor şi deosebirilor dintre lucruri, fiinţe, idei; comparare.
2. categorie gramaticală a adjectivului şi adverbului, prin care se evidenţiază un anumit grad al însuşirii.
3. termen de ~ = expresie, idee care serveşte pentru a compara ceva.
4. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. concertino)
1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso.
2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidenţiate calităţile instrumentiştilor solişti.
3. concert de proporţii reduse.