apofantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apophantique, gr. apophantikos)

1. (log.) care evidențiază existența unui raport printr-o afirmație sau negație cu privire la ceva.

comparație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. comparatio, după fr. comparaison)

1. stabilire a asemănărilor și deosebirilor dintre lucruri, ființe, idei; comparare.
2. categorie gramaticală a adjectivului și adverbului, prin care se evidențiază un anumit grad al însușirii.
3. termen de ~ = expresie, idee care servește pentru a compara ceva.
4. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acțiuni.

existențialist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. existentialiste)

1. I. care aparține existențialismului, privitor la existențialism (curent filosofic care evidențiază libertatea omului și vocația sa de a-și decide singur propria existență).
2. care admite și apără existențialismul.
3. II. adept al existențialismului.

viteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vitesse)

1. rapiditate de deplasare; iuțeală.
2. variația unei mărimi fizice în unitatea de timp.
3. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere.
4. ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar.
5. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent.
6. (fot.) timp de expunere.
7. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material.