Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. evia; cf. lat. euhias, gr. εὐιάς)
1. bacantă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. évier)
1. canal de scurgere pentru apele de bucătărie.
2. canal de piatră care servește drept canalizare, într-o curte sau într-o alee.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lenevi + -ie)
1. stare a omului leneș, care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; (prin ext.) lene, trândăvie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnormité, germ. Abnormität)
1. caracterul a ceea ce este abnorm.
2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abréviatif)
1. care abreviază.
2. care indică o abreviere.
Parte de vorbire: (înv.) s.f.
Origine: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acronymie)
1. procedeu de formare a cuvintelor prin abrevieri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1. (despre cuvinte, construcţii gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anoblepsie)
1. (med.) sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus (posibil simptom al encefalitei), ca urmare a devierii spastice a globilor oculari.