OK
X
evita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. éviter, lat. evitare)
1.
a
ocoli,
a
se
feri
de...
2.
a
împiedica;
a
înlătura.
3.
(despre
o
navă
la
ancoră)
a
veni
cu
prova
în
vânt
sau
în
curent.
evitabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. évitable, lat. evitabilis)
1.
care
poate
fi
evitat;
care
poate
să
nu
aibă
loc;
de
care
putem
scăpa.
2.
(antonime)
inevitabil,
neevitabil.
evitabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (evitabil + -itate)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
evitabil.
evitaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. évitage)
1.
(marină)
poziția
pe
care
o
ia
o
navă,
sub
acțiunea
vântului
și
a
curenților,
în
jurul
punctului
său
de
ancorare;
evitare.
evitare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (evita)
1.
acțiunea
de
a
evita.
2.
poziția
pe
care
o
ia
o
navă
aflată
la
ancoră
sub
acțiunea
vântului
și
a
curenților;
evitaj.
3.
manevră
întreprinsă
de
o
navă
pentru
întoarcere
sau
pentru
a
ocoli
o
altă
navă.
levită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lévite)
1.
redingotă
lungă
de
la
sfârșitul
sec.
XVII
2.
model
vechi
de
rochie
largă
și
foarte
lungă.
ablastie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablastie)
1.
(biol.)
nedezvoltare
sau
dispariție
completă
a
unui
organ.
2.
(chir.)
măsuri
de
evitare
a
contaminării
plăgii
cu
celule
tumorale.
alertă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
semnal,
de
obicei
sonor,
a
unui
pericol
iminent
care
declanșează
luarea
măsurilor
necesare
pentru
a-l
evita;
alarmă,
prevenire.
2.
stare
de
apărare
în
fața
unui
pericol,
a
unei
situații
critice;
durata
acestei
stări.
3.
semnal
convențional
internațional
folosit
pentru
a
atrage
atenția
asupra
evoluției
diverselor
fenomene
cerești.
4.
(expr.)
a
fi
în
~
=
a
fi
într-o
stare
de
îngrijorare
vigilentă.
arboricid, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. arboricide)
1.
I.
care
distruge
copacii;
care
servește
pentru
combaterea
unor
plante
lemnoase.
2.
II.
substanță
pentru
combaterea
anumitor
plante
lemnoase
sau
la
devitalizarea
rădăcinilor.
barieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrière)
1.
loc
de
intrare
într-un
oraș
unde,
în
trecut,
se
încasau
taxele
pe
mărfurile
aduse
spre
vânzare.
2.
bară
mobilă
pentru
a
închide
temporar
trecerea
peste
o
cale
ferată
sau
șosea;
(p.
ext.)
loc
de
întretăiere
a
unei
căi
ferate
cu
o
șosea.
3.
element
constructiv
sau
dispozitiv
pentru
evitarea
ori
reglementarea
schimbului
de
umiditate,
căldură
etc.
4.
linie
de
plecare
(la
cursele
de
cai);
start.
5.
stare
marcând
limitele
posibilităților
fizice
sau
psihologice
(ale
unui
sportiv).
brahilogie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brachylogie)
1.
elipsă
constând
în
evitarea
repetării
unui
element
al
frazei,
exprimat
anterior;
brevilocvență.
capitulard, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. capitulard)
1.
care
capitulează,
care
se
hotărăște
ușor
să
capituleze;
capitulant.
2.
(prin
ext.)
care
evită
în
mod
obișnuit
pericolul,
dificultatea.