evocator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évocateur, lat. evocatorius)

1. care are darul de a evoca; evocativ.

antimemorii

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. antimémoires)

1. memorii cu caracter evocator, care nu respectă procedeele consacrate ale memorialisticii.

asociativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. associatif)

1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3).
2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat.

evocativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. evocativus)

1. care are darul de a evoca; care amintește, care aduce (ceva) în minte; evocator.

plastic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.
2. masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.
3. referitor la pictură sau sculptură.
4. arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.
5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.
6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.
7. chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.
8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.
9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.

revocatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. révocatoire)

1. prin care se revocă; care revocă.
2. (var.) revocator.

sugestiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suggestif)

1. care sugerează, inspiră anumite reprezentări sau idei; evocator.