Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évocateur, lat. evocatorius)
1. care are darul de a evoca; evocativ.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. antimémoires)
1. memorii cu caracter evocator, care nu respectă procedeele consacrate ale memorialisticii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. associatif)
1. relativ la asociaţie (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociaţie (3).
2. (mat.; despre o operaţie) care, repetată şi aplicată unui şir de factori, conduce la acelaşi rezultat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. evocativus)
1. care are darul de a evoca; care amintește, care aduce (ceva) în minte; evocator.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.
2. masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.
3. referitor la pictură sau sculptură.
4. arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.
5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.
6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.
7. chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.
8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.
9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révocatoire)
1. prin care se revocă; care revocă.
2. (var.) revocator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suggestif)
1. care sugerează, inspiră anumite reprezentări sau idei; evocator.