Dictionar

Rezultate secundare (Evoluat):

Evoluat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (evolua)

1. ajuns la un stadiu superior de dezvoltare.

2. dezvoltare din punct de vedere intelectual.


Acmee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acmé)

1. apogeu, punct culminant.

2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.

3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie şi ontogenie.


Antropofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)

1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.

2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.


Autogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.

2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naştere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generaţie spontanee.

3. concepţie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului.


Concordanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordance)

1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondenţă (II, 1).

2. ~a timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziţie dependentă în acord cu timpul verbului din propoziţia regentă; corespondenţa timpurilor.

3. îmbinare armonioasă de sunete.

4. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.

5. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă şi chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoţite fiecare de un microcontext pertinent pentru înţelegerea lor.

6. (anton.) neconcordanță.


Conştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale.

2. gândire, spirit.

3. faptul de a-şi da seama; înţelegere.

4. ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.

5. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.

6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare.

7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc.


Crocodilieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crocodiliens)

1. pl. ordin de reptile mari, cu o organizare anatomică evoluată: crocodilul, aligatorul, gavialul etc.