Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)
1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.
2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)
1. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune.
2. om inteligent.
3. ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. procédure, lat. procedura)
1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească.
2. ramură a dreptului care studiază procedura.
3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc.
4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate.