Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antrite)
1. inflamaţie a antrului mastoidian în evoluţia unei otite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogenèse)
1. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluţia şi dezvoltarea speciei umane; antropogenie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropogénie)
1. știință antropologică care studiază originile, evoluția și istoria omenirii; antropogeneză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropologie)
1. ştiinţă care studiază originea şi evoluţia omului, în strânsă corelaţie cu condiţiile naturale; antropobiologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)
1. copac.
2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.