adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.

antrită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antrite)

1. inflamație a antrului mastoidian în evoluția unei otite.

antropogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropogenèse)

1. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluția și dezvoltarea speciei umane; antropogenie.

antropogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropogénie)

1. știință antropologică care studiază originile, evoluția și istoria omenirii; antropogeneză.

antropologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropologie)

1. știință care studiază originea și evoluția omului, în strânsă corelație cu condițiile naturale; antropobiologie.

arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.