evoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évolution, lat. evolutio)

1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție.
2. teoria ~i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă.
3. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.
4. desfășurare, curs.
5. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc.

evoluție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT evolution
2. FR évolution
3. EN evolution
4. DE Evolution; Entwicklung
5. RU эволюция; рaзвитие
6. HU evolúció, fejlődés

ciclu de dezvoltare; ciclu de evoluție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cyclus evolutionis
2. FR cycle de développement; cycle vitale
3. EN life-cicle; life-history
4. DE Entwicklungszyklus; Entwicklungsgang
5. RU цикл рaзвития; ход рaзвития
6. HU fejlődési ciklus

contrarevoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-révolution)

1. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat.

macroevoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. macroévolution)

1. (biol.) totalitatea fenomenelor care au dus la apariția speciilor.

microevoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microévolution)

1. totalitatea proceselor de adaptare și de diferențiere a unor grupe de organisme mai mici.

revoluție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

1. (fil.) etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, schimbări radicale, esențiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid.
2. ~ socială = acțiune socială de transformare radicală calitativă a societății, prin care se realizează trecerea de la o formațiune inferioară la alta superioară; ~ culturală = proces de transformare radicală în domeniul ideologiei și culturii, care însoțește o revoluție socială.
3. ~ industrială = proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției; ~ tehnico-științifică = proces contemporan care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.
4. (fig.) schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală.
5. mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul altuia.
6. (mat.) mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
7. schimbare geologică a scoarței terestre.
8. (fiz.) mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.
9. mișcare de rotație completă a unei roți în jurul osiei sale.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuțit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuțit.
5. (bot.) cu vârf scurt și ascuțit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuțita (tulpină).

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.

anageneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagenèse)

1. (biol.) evoluție progresivă a unei specii.
2. regenerare a țesuturilor vii.

anamorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamorphisme)

1. evoluție morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.
2. formare de minerale cu o compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare.

aromorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aromorphose)

1. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluției filogenetice.